Din viata lui Matei



Pentru ca oamenii sunt diferiti iar bebelusii sunt oameni, si ei sunt diferiti. Nu exista un tipar dupa care sa il poti creste. Exista lucruri generale  care te pot ajuta in cresterea copilului.

Este foarte important sa consultam cat mai multe pareri si cred ca nu ar trebui sa ne lipseasca din casa o carte pe care sa o consultam din cand in cand.

Eu am o carte care m-a ajutat foarte mult si pe care o recomand cu toata increderea. Cartea se numeste “Totul se intampla pana la sase ani” si este scrisa de Ana Savin.

Care sunt lucrurile care ne-au suparat in primele trei luni:

  • Colicii pe care nu poti sa ii faci sa dispara. Medicamentele pe care  le-am dat lui Matei l-au ajutat dar nu au rezolvat problema. Eu sunt adepta medicamentelor pe baza de plante si a ceaiurilor cat mai naturale.
  • In primele luni mi-a fost foarte greu sa ma trezesc din 2 in 2 ore pentru a-i da laptic lui Matei. Chiar dac se mai trezea si sotul sa ii aduca laptic eu tot ma trezeam.
  • Doctorita la care il inscrisesem pe Matei nu era prea buna si a trebuit sa il inscriem la o alta doctorita  care pune foarta multa pasiune in meseria pe care o face. Pot sa spun ca am fost norocosi.

Care sunt lucririle care ne-au bucurat in primele trei luni:

  • Chiar daca am fost speriata dupa ce l-am nascut pe Matei, pentru ca stiam ce ma asteapta din experienta mea de bona, am fost fericita sa vad ca am un copil sanatos si frumos.
  • Am fost fericita sa vad ca am un copil care chiar daca a plans mult din cauza colicilor a invatat destul de repede sa ne zambeasca.
  • M-am bucurat ca Matei a acceptat lapte atat de la mine cat si de la biberon(lapte praf).
  • M-am bucurat ca  Matei a fost un copil care chiar daca a racit in primele luni nu s-a imbolnavit atat de tare incat sa fie nevoie sa mergem la spital.
Anunțuri

Saptamana trecuta am mers cu Matei pentru prima data la un loc de joaca amplasat intr-un centru comercial. Intrarea a costat doar 20,00 lai pentru ca era in cursul saptamanii si pentru ca ne-am facut si  un card de fidelitate. Mi-a placut aici ca nu aveau timp limita.

Am crezut ca nu va accepta sa stea fara noi. Ne-am inselat pentru ca lui Matei i-a placut foarte mult si cu greu am reusit sa il luam de la locul de joaca. Mi-a placut ca erau cateva fete care aveau grija de ei. Recunosc ca am avut emotii cand i-am dat drumul. Cred ca in general este greu si pentru parintii sa isi lase copilul la gradinita daca este obisnuit sa stea cu el 24 din 24. Am sa il mai duc la locul de joaca pentru a se obisnui atat el cat si eu.

Ma bucur ca pot vedea in Matei un copil istet cu o educatie buna. Am spus asta pentru ca eu am tot stat pe langa locul de joaca pentru a vedea cum se descurca. Si am observat ca nu este un copil disperat care sa traga jucariile altora din mainile lor, iar atunci cand un alt copil i-a luat o jucarie el pur si simplu l-a ignorat si s-a dus si a luat o alta jucarie fara ca evenimentul sa il fi afectat. Recunosc ca mi-a fost teama ca el sa nu fie afectat si sa ramana cu frustrari.

Pentru mine este o problema daca apare un copil violent. Recunosc ca sufar atunci cand vad ca un alt copil da in el, mai ales ca nu e obisnuit cu bataia  si nu are obiceiul sa riposteze.  Foarte urat mi s-a parut ca bunica a reactionat prin a-mi spune ca este nazdravan, razand. De parca comportamentul  nepotului era normal. Si uite asa ii transforma marea majoritate in niste „smardoi”, care vor ajunge sa se filmeze in pauzele de la scoala cand ii bat pe altii.

Cred ca va fi important pentru Matei sa stie sa se apere si cred ca il vom da la un sport unde va invata nu doar cum sa se apere dar si cum sa evite „smardoii”.


Acum Matei are 2 ani si 6 luni si ieri am fost placut surprinsa sa il vad ca se asaza singur pe olita si ca ma anunta ca va face pipi si caca. Chiar daca nu a reusit sa faca, este un pas foarte important pentru el, pentru ca pana acum nu accepta sa stea pe olita, oricat de mult am insistat noi. Inca nu ne-a spus „vreau la olita” dar sper eu sa o faca cat mai curand.

Am intalnit cazuri in care copii sunt pusi pe olita la 6 luni, lucru care nu este prea indicat pentru ca ii fortam coloana. Si in plus riscam sa ii creem unele complexe  care se pot manifestea si la o varsta mai inaintata.

Am vazut un documentar cu ceva timp in urma in care specialistii psihologi spuneau, ca varsta optima pentru a-l invata pe copil sa mearga la olita este intre 2 si 3 ani. Ei spuneau ca atunci incepe copilul sa fie pregatit, lucru foarte important. Se pare insa ca si in  alte tari se intampla acelasi fenomen ca si la noi, mamele sunt obligate sa inceapa serviciul dupa doi ani de la nasterea copilului, timp in care ele se straduiesc sa ii pregateasca pe micuti pentru gradinita.


De cele mai multe ori avem tendinta sa ii ajutam mai mult decat ar avea ei nevoie. Este foarte greu pentru uni parinti sa accepte ca un copil trebuie sa invete sa se descurce  singur. Unora le place sa ii stie dependenti de parinti, adica de ei. Scopul parintilor in lume este de a invata copilul sa devina un om, in adevaratul sens al cuvatului. Daca vei constata mai tarziu ca stai de vorba cu un om  imatur, incearca sa te gandesti la felul in care l-ai ajutat tu sa se maturizeze.



Ne-a fost foarte greu sa renuntam la suzeta si biberonul cu lapte pe care il dadeam noaptea, dar am reusit. Timp de o saptamana am avut numai nopti albe.

Trebuie sa recunosc ca este o greseala sa i-o dai de la inceput, am stiut lucrul asta, dar nu mai rezistam atunci cand el avea colici, iar suzeta l-a ajutat sa se calmeze, pe urma au inceput sa iasa si dintisorii si inca o data suzeta ne-a ajutat. Si pentru ca in viata totul se plateste si noi am platit. Dupa ce au mai trecut din probleme (colici, dintisori…), a inceput sa devina dependent si noaptea se trezea ca sa o caute prin patut. Va dati seama ca ne trezea si pe noi ca nu reusea sa o gaseasca. Si mai este o problema chiar mai grava as spune eu, cariile de biberon care se fac de la suzeta si biberonul care este dat seara si chiar noaptea in unele cazuri 🙂 .

Nu este deloc usor, dar ar fi bine daca va hotarati  sa nu i-o mai dati, sa va tineti de cuvant. Este bine sa incercati sa i-o inlocuiti cu altceva. Trebuie sa tinem cont ca ii luam una dintre cele mai mari placeri ale copilului. Iar noi am indraznit sa ii luam chiar 2 dintre ele 😦 . Incercati sa va puneti in locul lui si fiti intelegatori, atunci cand plange, nu fiti prea duri, dar nu trebuie  sa cedati, ca sa nu il dezorientati si sa creada ca trebuie doar sa planga mai tare si va obtine tot ce va dori.

Noi am schimbat tot programul pe care il avea seara inainte de culcare, pentru ca inainte era inclusa si suzeta si ar fi fost si mai greu pentru el sa adoarma fara ea.

Nu am vrut sa il mintim sau sa il pacalim pentru ca nu vrem sa il invatam sa minta, asa ca i-am spus ca nu o mai avem si nu o mai poate primi. Nu a acceptat prea usor dar a facut-o, iar acum adoarme fara ea. Suntem foarte mandri de el. 🙂